Sufletul omului

In “Cuvant despre moarte”, Sf Ignatie Briacianinov sustine ca sufletul poate percepe realitatea ca o entitate eterica bazandu-se fara probleme pe cele 5 simturi. Invataturile Episcopului Ignatie Briancianinov despre independenta absoluta a sufletului fata de trup dupa moarte, o independenta care chipurile ar putea sa-l mai faca si lucrator pe deplin constient, nu ar putea sa-l bucure decat pe Origen. Pentru Sfintii Parinti ai secolului de

Trei Sfinti Parinti

Intreaga Ortodoxie, an de an, la 30 ianuarie, ii praznuieste in chip deosebit pe cei trei Sfinti Parinti, Vasile cel Mare, Grigore Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur. Plini de intelepciune, ei au explicat invatatura Sf. Scripturi asa cum nimeni n-a reusit.
Sfantul Vasile cel Mare (330-379) s-a nascut in orasul Cezareea Capadociei, din parinti crestini, care i-au dat o crestere aleasa si o educatie pe masura. Dupa studii stralucite de filozofie la Cezareea, Constantinopol si Atena, s-a retras in partile Pontului, unde a infiintat

Omar Khayyam

Imposibilitatea cunoaşterii

În sfere fără nume înalt m-am avântat,
Dar zboru-a fost cădere în cercul pământesc.
Şi n-am avut cui taina aici s-o-mpărtăşesc.
Şi plec pe-aceeaşi poartă pe care am intrat.

Pe drumul Cunoştinţei, spre fascinanta Meccă,
Vor toţi să meargă. Unii îl cată ceas de ceas.
Că l-au aflat zic alţii. Dar într-o zi un glas
Are să strige: „Nu e nici drum şi nici potecă!”

În vălmăşagul vieţii acei sunt fericiţi
Ce cred că le ştiu toate, şi cei ce totul neagă.
Şi eu am vrut să-mi fie cunoaşterea întreagă
Şi-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniţi.

Cortina sorţii-i trasă şi nimeni n-a pătruns
Destinul plin de taina ascunsă în culise.
Am căutat o viaţă, dar n-am aflat răspuns.
Intrârile enigmei rămân mereu închise.

Sunt gata de plecare – şi timpul ce mâhnit e!
Din mii şi mii de perle doar una am străpuns.
Idei fără de număr rămân netâlmăcite,
Pe ţărm un cer de gânduri rămân fără răspuns.

Cel care prin ştiinţă ajunse pân’ la stele
Fu refuzat de taina de dincolo de ele.
Şi-acum stă ca şi bolta pe spate răstignit,
Uimit în veci de aştri şi pururi ameţit.

Există-o uşă-ascunsă ce-nchisă stă mereu.
Şi este-un văl prin care răzbat graiuri străine.
De tine se vorbeşte acolo şi de mine.
Dar vălul când cădea-va, tu n-ai să fii, nici eu.

Un călăreţ se pierde în negura-nserării.
Ce drum l-aşteaptă oare la marginile zării?
Păduri? Câmpie stearpă? – Nu ştiu. lar mâini, ce scrie?
Va fi întins pe iarbă, ori sub ea? Cine ştie?

De ce toţi înţelepţii şi sfinţii, dând cu gura
În a vorbi de lumea din cer, – s-au dovedit
Profeţi doar ai minciunii? Dispreţu-a desminţit
Cuvântul lor, iar gura le-a astupat-o zgura.

Pe-un înţelept bătrân l-am întrebat:
„Ce ştii despre

Omar Khayyam

Prefacerea eternă

Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem, fermecătoare
Făptură plămădită din rouă şi eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?

Aceste ornamente pe cupa delicată
Un băutor le-nscrise cu mâna-nfrigurată.
De dragul căror gene le-a vrut aşa de fine?
Şi-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine?

Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
El modelează şolduri şi ulcioare.
El cranii mândre de sultani frământă
Şi ofilite mâini de cerşetoare.

S-aspiri aici la tihnă – ce tristă nebunie!
Nebun şi cel ce crede în pacea viitoare.
Curând te vei întoarce sub chip de iasomie
Pe care un netrebnic o va călca-n picioare.

Ascultă! Macii roşii îşi trag rubinul pur
Din sângele fierbinte al unui împărat.
lar vioreaua-şi scoate culoarea de azur
Din ochi adânci de fată care-a iubit curat.

Olarule, ai grijă! Tu chinui sfântul lut
Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam.
Pe roata ta văd mâna cea fină-a lui Bahram
Şi inima lui Kosru. la seama, ce-ai făcut?

De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii,
De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt.
Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ
Pe care-o sfarmi – alt’dată era doi ochi albaştri.

Priveam uimit olarul cum harnic modela.
Deodată auzit-am bucata de argilă:
Rugându-l pe şoptite: „Frământă blând, ai milă!
Un om la fel ca tine am fost şi eu cândva”.

Cel ce creat-a stele şi-ntreaga vastă lume,
Când a creat durerea

Despre divort

Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Împăcarea şi iertarea ar trebui să fie

Ce este mânia

„Miniati-va si nu pacatuiti. Sa n-apuna soarele peste minia voastra, si sa nu dati prilej diavolului … Orice amaraciune, orice iutime, orice minie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru” (Efeseni 4:26-27,31).Oare ce intelegem noi cand ni se spune: „mâniati-va”, si imediat urmeaza porunca: „orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru”? Asa cum am vazut deja, uneori si oamenii drepti s-au maniat (Moise, David, Dornnul Isus, etc.). Totusi ei nu pot fi considerati oameni maniosi. De fapt, se disting prin blandetea sau stapanirea de sine de care au dat dovada cand au fost provocati. Ca sa putem intelege mai bine ce este mania, sa tinem cont

Tatal nostru

Lui Dumnezeu nu Îi lipsește absolut nimic și este desăvârșit in toate.Toate fiintele au un nume. Inclusiv Dumnezeu . „Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului şi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul” (Iesire 7,5).Numele lui Dumnezeu este veșnic sfânt. El este atotputernic si nu admite nici o adăugire la sfințenia Sa. Dumnezeu este sfânt prin natura Sa, iar oamenii sunt chemați să devină sfinți prin har. Pentru ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit, atunci trebuie să urmam invatatura Sa. În caz contrar, Îl hulim. „Sfințească-se numele Tău” mărturisește întregul scop al vieții. Viata noastra trebuie