Budhismul, nu are în centru cinstirea unei divinități personale. Budhismul este o religie a sacrului nedefinit. Budismul este o religie cu un accent puternic pe mintuire. Budismul propune o soluție soteriologică accesibile tuturor castelor. Buddha, care a trăit, între anii 563 – 483 înainte de Hristos, a fost intemeietorul acestei religii . Buddha inseamna iluminatul. Numele de familie era Gautama sau Siddharta Sakyamuni ,adica ascetul care a devenit ceea ce trebuia sa devina .Facea parte dintr o familie de nobili,din tribul Sakia. El era din casta a II-a, adică din casta cavalerilor .Se casatoreste la 16 ani cu doua printese,la 29 ani paraseste palatul nobiliar. Primul fiu are numele Rahula(catusa).se considera ca primul copil incatuseaza.Isi abandoneaza copilul si pleaca in lume sa si gaseasca calea ,destinul. Devine ascet,invata tehnici religioase,o perioada de timp nu consuma nimic .Dupa 6 ani de asceza severa incepe sa manince consistent,avea 35 de ani.Cei cinci ucenici il parasesc in urma acestei decizii. Sub un copac mediteaza si primeste iluminarea,adica ajunge la o intelegere intuitiva. Esenta invataturii lui Budha e data de Cele patru nobile adevaruri:
„Acesta, o călugărilor, este nobilul adevăr despre suferinţă. Naşterea este suferinţă,bătrâneţea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, a fi împreună cu cel neiubit este suferinţă, a fi despărţit de cel iubit este suferinţă, a nu obţine ceea ce este dorit este suferinţă: pe scurt, cele cinci unelte ale aproprierii (upadana-skanda) sunt suferinţă.
Acesta, o călugărilor, este nobilul adevăr despre naşterea suferinţei: e vorba despre setea care duce la renaştere (reîncarnare), care îşi caută plăcerea ici şi colo, purtată de poftă şi ataşament; setea de plăcere, setea de devenire, setea de ceea ce este trecător.
Acesta, o călugărilor, este nobilul adevăr despre ieşirea din suferinţă: stingerea setei acesteia prin nimicirea totală a dorinţei, detaşarea de dorinţă, depărtarea de ea,alungarea ei cu totul, astfel încât să nu îi mai rămână nici un loc.
Acesta, o călugărilor, este nobilul adevăr despre calea de ieşire din suferinţă: este nobila cale cu opt braţe (occipitală), care cuprinde: credinţa dreaptă / adevărată,hotărârea dreaptă, cuvântul drept, fapta dreaptă, viaţa dreaptă, năzuinţa dreaptă, atenţia dreaptă, meditaţia dreaptă. Aceasta este calea care duce la ieşirea din suferinţă.Acestea, o călugărilor, sunt cele patru nobile adevăruri”
Deci .atasamentul fata de aceasta lume trecatoare inseamna suferinta.Iesirea din aceast astare este Nirvana. Eliberearea de suferinta si atingerea Nirvanei sta in Calea celor opt brate.
Dupa iluminare e ispitit de demonul Mara, cel care ii tine pe oameni in intuneric, nestiinta, intruchiparea mortii si a raului. Acesta ii cere sa nu imaprtaseasca oamenilor cele descoperite de el, isi da seama ca e o ispita si incepe sa propovaduiasca oamenilor invatatura sa. Propovaduieste timp de 45 ani si moare la virsta de 80 de ani, in urma unei indigestii alimenatre. Asezat in pozitia lotus ,intra in meditatie profunda din care trece la cele vesnice. Era intr o noapte cu luna plina,luna mai,fapt pentru care in ziua cu luna plina din luna mai ,in budhism e o mare sarbatoare. Budiștii susțin o religie optimistă,deoarece el oferă o soluție sau o rezolvare, oferă calea spre eliberarea din suferință. Nirvana este o astfel de realitate a sacrului. Nirvana, un sfârșit al tuturor dorințelor și patimilor și implicit un sfârșit al suferintei. Bundismul da o soluție la problema suferinței sub forma unei cunoașteri intuitive obținute în urma meditației și a interiorizării. Transmigrația sufletelor sau reîncarnarea este prezenta in budhism,adica fiecare ființă vie parcurge o succesiune de vieți întrerupte de etape intermediare. Omul nu trăiește o singură dată pe pământ, ci revine mereu și mereu sub diferite forme,in functie de vietile traite și având mereu menirea de a crește spre un ideal. Din punct de vedere al budhismului, un om trăiește o mulțime de vieți, și în fiecare din vieți are de preluat bagajul vieții anterioare ,ce a rămas nemântuit de acolo.In budhism,fapta e definitiva ca si in Crestinism, insa in budhism ea trebuie consumata, pe cind in crestinism fapta e asumata de Hristos, adica pacatele tuturor oamenilor din toate timpurile sunt preluate de Iisus si consumate prin jertfa Lui. In crestinism mintuirea are loc prin comuniunea cu Dumnezeu, mintuirea in Hristos, omul se deschide pentru al primi pe Hristos de la care obtine mintuirea. Gindirea orientala vorbeste de auto-mintuire! Pentru orientali, rolul ascezei,al meditatiei il ajut ape om sa se mintuiasca, pe cind in crestinism, asceza, care nu e un scop in sine ne ajuta sa evoluam duhovniceste,omul sa se deschida spre Hristos. La orientali ,efectul faptei nu se sterge niciodata, omul trebuie sa se automintuiasca prin reincarnari repetate, pina cind isi consuma bagajul faptelor anterioare.In crestinism,in gindirea crestina,mintuirea nu se infaptuieste prin automintuire, ci fiecare se mintuieste prin mintuirea adusa de Hristos, prin comuniunea cu Hristos, prin asceza care ne ajuta sa l primim mai bine pe Iisus.Hristos prin intrupare,si a asumat firea umanai ntegral, deci si a asumat si toate faptele noastre. Deci faptele au au fost deja asumate de Hristos care a „platit”pretul de rascumparare. Putem spune ca in religiile orientale, lipseste Iisus,Mintuirorul. Ei nu au un Mintuitor,si atunci toata osteneala,povara, cade pe fiecare om. Occidentalul modern, fiind foarte legat de viata aceasta, iar ideia de sfirsit il sperie il intereseaza reincarnarea (Samsara).Omul modern nu intelege mintuirea in Hristos, nu intelege ca daca mori si te duci in viata vesnica cu Hristos, de fapt ai viata eterna, fericire deplina. Reincarnarea ,ca solutie soteriologica este privita de oriental ca o cale foarte grea spre mintuire, de aceea isi doreste sa scape de acest circuit al reincarnarilor. Europenii au preluat ideia reincarnarii,pentru a face fata angoasei provocate de moarte intr o lume secularizata. Crestinul nu trebuie sa treaca prin mai multe vieti, nu trebuie sa se automintuiasca, deoarece primeste mintuirea prin Hristos. Omul are de ales intre a primi mintuirea de la Hristos pe calea comuniunii cu El, ori merge pe ideia reincarnarii. Sf Grigorie de Nyssa ne vorbeste de o crestere permanenta spre mai mult (epectaza),chiar in viata de dincolo, in viata vesnica,efortul omenesc nu inceteaza la trecerea la viata vesnica ,ci acest efort continua,insa in alti parametri decit ai vietii pamintesti.In Hristos este prezent umanul la modul deplin,dar e prezent și divinul la modul deplin și în felul acesta mintuirea a devenit posibila.
Concluzie.
Hristos este Fiul lui Dumnezeu în sensul că El este Dumnezeu întrupat pe pământ (Ioan 1:1,14).. Evanghelistul Luca arată „Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu'”(Luca 1:35). Fiul omului făcea întotdeauna referire la oameni. Cind marele preot L-a intrebat pe Iisus: “Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26:63),El a răspuns: “Da. Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului” (Matei 26:64). A fi “Fiul lui Dumnezeu” însemna că avea aceeaşi natură (homoousios ) cu a lui Dumnezeu. “Fiul lui Dumnezeu” este “al lui Dumnezeu”. Pentru liderii evrei a recunaoste ca e „Fiul lui Dumnezeu”era o blasfemie,fapta ce se pedepsea cu moartea. Evrei 1:3 exprimă aceasta foarte clar: “El (Fiul), care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui…”
Budha ,un pamintean mai pamintean decit toti pamintenii.
0
ioanzamfirc 